Mănăstirea Jitianu, ascunsă între codrul și mlaștina Rovinelor, veghează de veacuri la porțile Craiovei. Ctitoria lui Mircea cel Bătrân mărturisește fără glas câtă frumusețe, bucurie, pace și jertfă se ascund sub zidurile sfântului lăcaș.
„Istoria Mănăstirii Jitianu începe după lupta de la Rovine, luptă pe care unii istorici o plasează în zona de sud-vest a Mănăstirii Jitianu, în actuala localitate Balta Verde. După lupte, când Mircea cel Bătrân l-a învins pe sultanul Baiazid, ar fi făcut o bisericuţă din lemn, pentru mulţumirea adusă lui Dumnezeu în urma victoriei şi pentru soldaţii care au căzut pe locurile acestea”, a povestit Nifon Văcăruș, starețul Mănăstirii Jitianu.
Un loc încărcat de istorie și povești, care și-a recăpătat frumusețea și strălucirea de altădată, printr-un proiect implementat în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020, cu o valoare totală de aproximativ 14 milioane de lei și o finanțare nerambursabilă de 13,7 milioane de lei.
Proiectul a fost gestionat de călugării de la Mănăstirea Jitianu și a vizat consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a bisericii „Sf. Dumitru” și a turnului-clopotniță din cadrul ansamblului monahal. Investițiile au fost derulate în cadrul Axei Prioritare 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.
Astfel, cu bani europeni, au fost realizate lucrări de consolidare a celor două obiective – monumente istorice, lucrări de restaurare și conservare a elementelor arhitecturale și a picturii murale interioare. De asemenea, au fost refăcute instalațiile și au fost executate lucrări exterioare pentru punerea în valoare a monumentelor, prin sistematizarea terenului în jurul constructiilor, amenajarea aleilor și a spațiilor verzi, realizarea iluminatului arhitectural.
Povestea mănăstirii se împletește cu secole de istorie. La sfârşitul veacului al XV-lea, pentru întregirea punctelor de fortificaţie din jurul Cetăţii Banilor, boierii Craioveşti ar fi ridicat o altă biserică pe temelia vechiului lăcaș construit de Mircea cel Bătrân.
„Prima atestare documentară a mănăstirii o avem la 1556, când Pătraşcu cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazul, a închinat nişte domenii mănăstirii. La 1658, doamna Bălaşa, soţia voievodului Constantin Basarab Cârnu, a ridicat o biserică, biserica actuală, din cărămidă. Lucrările s-au finalizat la 1701”, a adăugat starețul Nifon Văcăruș.
Importanţa deosebită pe care Mănăstirea Jitianu o avea în viaţa Bisericii din Ţara Românească a făcut ca de soarta ei să se preocupe domnitorii Radu Şerban Vodă, Şerban şi Ştefan Cantacuzino, dar mai ales Constantin Brâncoveanu, care a construit chiliile şi o tindă devenită pronaos. În 1787, a fost ridicat turnul-clopotniţă cu rol strategic.
„În faţa mănăstirii, la poarta principală, avem o livadă de duzi, monument al naturii, pentru că, după secularizarea averilor mănăstireşti, la 1864, domnitorul Cuza a făcut aici prima şcoală agricolă din ţară. A stat şcoala agricolă aici nouă ani. Ulterior, s-a mutat la Bucureşti. Şi, de-atunci, datează prima livadă de duzi”, a mai spus starețul Nifon Văcăruș.
În timpul Războiului de Independenţă, biserica a servit drept depozit de obuze, iar chiliile au fost folosite ca spital pentru soldaţii români răniţi pe front. Mulţi dintre ei au fost îngropaţi în curtea mănăstirii, iar mormintele se văd şi astăzi în spatele bisericii. După război, complexul monahal a fost lăsat în ruină. O întâmplare fericită avea să schimbe soarta lăcaşului care împleteşte aceeaşi istorie cu pământul pe care se află.
„Pe locurile din spatele mănăstirii fiind calea ferată, când trecea, la 1920, doamna Elena, soţia regelui Carol al II-lea, la domeniile de la Segarcea, a văzut mănăstirea și s-a interesat de ea. Din suita regală, făcea parte și Nicolae Iorga, care era ministrul Cultelor. I-a spus despre mănăstire, apoi, s-au întors la mănăstire şi, la îndemnul doamnei Elena, s-au apucat de reconstrucţie, pentru ca, în 1930, biserica să fie refăcută. La dorinţa doamnei Elena, s-a făcut obşte de maici”, a mai povestit Nifon Văcăruș, starețul Mănăstirii Jitianu.
În timpul regimului comunist, maicile au fost obligate să părăsească mănăstirea. După mai multe încercări, abia în 2001, complexul monahal a fost reînfiinţat şi locuit tot de maici, până în 2008, când s-a transformat în mănăstire de călugări. Şi astăzi, biserica ascunsă între codrul şi mlaştina Rovinelor păstrează amintirea unor zile care au scris istorie.
