Comuna vâlceană Costeşti, Oltenia de sub munte. Ţinut cu bogăţii legendare şi peisaje încântătoare. Aici, sub liniştea cerului, Mănăstirea Arnota își deapănă istoria, legendele şi poveştile. Este unul dintre cele mai însemnate monumente istorice şi de artă religioasă din ţară, dar și locul unde sunt înmormântaţi Matei Basarab, ctitorul său, şi tatăl domnitorului.
Considerată una dintre „Meteorele” României, având în vedere altitudinea de 850 de metri la care se află, Mănăstirea Arnota a fost restaurată și integrată cu succes în circuitul cultural, turistic și religios, printr-un proiect implementat în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2014-2020, cu o valoare totală de aproximativ 7,9 milioane de lei și o finanțare nerambursabilă de 7,7 milioane de lei.
Proiectul a fost gestionat chiar de maicile Mănăstirii Arnota și a vizat consolidarea, restaurarea și punerea în valoare a muzeului, chiliilor (atelierelor) și incintei din cadrul ansamblului. Investițiile au fost derulate în cadrul Axei Prioritare 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.
„Corpul de chilii a fost de curând renovat, pentru că ultima renovare se făcuse acum o sută de ani. Starea lui de degradare era destul de avansată. Primind de la înaintași un lucru de așa mare preț, o mănăstire și un ansamblu vechi și istoric, în care este mormântul voievodului Matei Basarab, ne-am simțit datori să facem ceva și să-l modernizăm sau să-l conservăm. Oportunitatea s-a ivit cu acest proiect. Maica stareță s-a ocupat de acest proiect, de derularea lui, de întocmirea lui. Pentru noi, a fost o mare bucurie și o binecuvântare de la Dumnezeu că am avut ocazia să facem acest lucru. Mulțumim Domnului!”, a povestit maica Isidora Ungureanu.
Mănăstirea Arnota se află în satul Bistrița, comuna Costești, din județul Vâlcea, și a fost ctitorită de către domnitorul Matei Basarab și de soția sa Elina, în anii 1633-1634. Însă începuturile sale se regăsesc în secolul al XIV-lea, odată cu venirea primilor călugări. Mai târziu, spre veacul următor, monahii de la Mănăstirea Bistriţa urcau în Vârful Arnota ca să se roage ori ca să trăiască o vreme. Danciu vel-vornic, tatăl domnitorului Matei Basarab, le ridicase aici o bisericuţă de lemn.
„Acesta trebuie să fie şi motivul pentru care Matei Basarab, în 1630, se ascunde pe aceste locuri, când, la începutul domniei sale, era urmărit de turci pentru a-l decapita. Şi era împreună cu un arnăut devotat, care i-a propus să facă schimb de haine. Turcii, nerecunoscându-l, au tăiat capul arnăutului. Şi, drept recunoştinţă că a fost salvat, Matei Basarab zideşte din temelie, din cărămidă, o biserică pe acel loc, pentru acei sihaştri care vieţuiau aici”, a povestit stavrofora Ambrozia Rucăreanu, stareţa Mănăstirii Arnota.
Biserica păstrează în forma originală picturile murale din secolul al XVII-lea, comandate de Matei Basarab, iar ușa bisericii datează din vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu. Deosebit de valoros este portretul lui Matei Basarab, realizat în 1644.
Domnitorul a dorit ca aici, la Arnota, să fie necropola familiei sale. În micuţa biserică pe care o ctitorise, a adus osemintele tatălui său, mort în armata lui Mihai Viteazul, la Alba Iulia.
„Ale domnitorului au fost aduse după patru ani de la moartea sa. El a murit la 1654, împrejurările istorice nu au permis, atunci, ca el să fie adus la Arnota. A fost îngropat la Târgovişte, alături de doamna Elina, care a murit doar la un an diferenţă, şi de fiul lor, pe care-l înfiaseră, Mateiaş. Patru ani mai târziu, a fost o răscoală a seimenilor. Au profanat mormintele, osemintele au fost aruncate în piaţa de la Târgovişte. Mihnea al III-lea, care era atunci la domnie, le-a adus la Arnota, aşa după cum fusese dorinţa iniţială a lui Matei Basarab”, a povestit stavrofora Ambrozia Rucăreanu, stareţa Mănăstirii Arnota.
Într-o oază de verdeaţă şi lumină, din creştetul unui pinten de calcar, Mănăstirea Arnota stă retrasă, asemenea unui pustnic. Şi astăzi, ca în vremurile vechi, locul e încărcat de linişte şi har, de legendă și adevăr.
